Falsitatea din spatele cortinei

“Avea impresia că o fiinţă omenească este atât de vastă si de bogată, încât  nu există vanitate mai mare pe lumea asta decât să fii prea sigur pe tine faţă de alţii, faţă de necunoscut şi de incertitudinile pe care le reprezintă fiecare.”

Mâna destinului a făcut ca acum ceva timp să găsesc citatul, acum să-l recitesc şi să mă leg de el pentru a descrie starea de spirit ce mă  încearcă acum. Am impresia că fac parte dintr-un film prost regizat… genul de film care îl absoarbe pe cinefil în spatele ecranului şi îl transformă în persoana care nu vrea sa fie. Îi induce ego-ului o doză de energie  ce conduce la străpungerea barierelor evitate datorită anumitor motive din trecut. Pe când un adevărat film este acela care îi arată privitorului adevărul. Sunt momente în care mă încearcă sentimente de vinovăţie mult mai intense decât pe alţii. Partea negativă a poveştii este când acestea devin impedimente în drumul meu spre înflorire…