Archive | May 2012

Afară plouă…

… iar eu îmi plimb degetele peste butoanele tastaturii în căutarea unui subiect care să depăşească monotonia instalată de vremea de afară în sanctuarul meu cu patru pereti reali si 1000 imaginari. Dezamăgirea profundă pe care o simt în momentul ăsta faţă de absolut tot ce se întâmplă în jurul meu, febra musculară de la sport şi efectul cafelei … singurătatea, sunt stări ce mă lasă rece efectiv, mă fac să mă simt goală. Cineva chiar ar trebui să aibă grija şi de sufletul meu. Ascult Lil Wayne şi asta chiar e grav. Sau poate că nu. Poate că şi asta face parte din schimbare.. Schimbarea care vine de la sine, care începe să mă şlefuiască, să-mi definească conturul  şi să mă aducă încet, încet la starea finală, la personalitatea evadată din interior, trecută de bariere interioare. O personaliate cuvenită, nu indusă de cuvinte venite din exterior ce te împiedică să fii tu.

Advertisements

Şi asta e pentru…

Răzvan Krem Alexe. Respect pentru limpezimea gândurilor tale.

Faptul că nu a câştigat e un clişeu… Mai multe cuvinte sunt de prisos.

 

Nu iau perfecţiunea ca atare!

De ce să plec urechea la ce spune lumea? De ce să îmi las conştiinţa să fie afectată de cuvinte rostite de o persoană care se ascunde in spatele unei tragedii ce a prins proporţii false, unflate de vorbe şi de principii eronate? De ce să îmi pese? Sunt doar întrebări retorice… Penru prima dată în viaţă cred că am puterea să lupt cu părerile altora despre mine, pentru prima dată când cred că orgoliul nu mai face parte din mine. Cum…?! Cum să îmi pese când am toată lumea asta la picioare să îmi construiesc un drum în viaţă pe care doar eu sa-l ştiu.. un drum presărat cu vise, sentimente şi nepăsare… Când am puterea să fiu sinceră cu mine, decât să mă mint singură. Când am puterea să mă uit în ochii lui, să nu-i port pică şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.

Falsitatea din spatele cortinei

“Avea impresia că o fiinţă omenească este atât de vastă si de bogată, încât  nu există vanitate mai mare pe lumea asta decât să fii prea sigur pe tine faţă de alţii, faţă de necunoscut şi de incertitudinile pe care le reprezintă fiecare.”

Mâna destinului a făcut ca acum ceva timp să găsesc citatul, acum să-l recitesc şi să mă leg de el pentru a descrie starea de spirit ce mă  încearcă acum. Am impresia că fac parte dintr-un film prost regizat… genul de film care îl absoarbe pe cinefil în spatele ecranului şi îl transformă în persoana care nu vrea sa fie. Îi induce ego-ului o doză de energie  ce conduce la străpungerea barierelor evitate datorită anumitor motive din trecut. Pe când un adevărat film este acela care îi arată privitorului adevărul. Sunt momente în care mă încearcă sentimente de vinovăţie mult mai intense decât pe alţii. Partea negativă a poveştii este când acestea devin impedimente în drumul meu spre înflorire…

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' lu' Florin

Tăieturi din ziar, editoriale, păreri

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Cuvintele din cărţi

blog de citate