Archive | April 2015

Nenorocit cel ce este atins cu un deget şi işi simte viaţa tulburată de uragane. Dezamăgirea faţă de propria persoană distruge orice încercare de a mai face faţă societăţii.Sunt pedepsită crunt pentru negarea propriei naturi, îndepărtându-mă de mine, apoi afundtă şi mai mult în abis de eşecul cunoşterii. Ce rost mai are o viaţă nenorocită, ce rost mai am eu dacă mi-am pierdut şi cea mai mică dorinţă de a mă face plăcută sau de a mulţumi pe cineva..? Nu mai am nici putere să strig după ajutor…

Advertisements

Autoconvingerea

Am înţeles că în viaţă cele mai grele încercări îţi sunt date ca să vindeci nişte răni rămase poate nerezolvate dintr-o posibilă viaţă anterioară. De asemenea aşa zişii “pitici pe creier”, nu rămân neexterminaţi. De exemplu să zicem că te cheamă Marta şi nu suporţi sub nici o formă fumul de ţigară. Şi jigneşti în stânga şi în dreapta din cauza asta. Să nu miri dacă numai de fumători o să ai parte până în momentul când o să treci printr-o schimbare de concepţie.

Viaţa e ceva sublim, aşa că în momentul când nu te mai simţi bine într-o anumită situaţie, nu te complace, suflete, pentru că există mult prea mult frumos în jur ca să nu îl vezi din caua tristeţii ce îţi împăienjeneşte privirea… Zâmbeşte-i vieţii ca să îţi zîmbească şi ea înapoi. Fă tu primul pas! Tu eşti parte din viaţă, din întreg. Nu viaţa e parte din tine… Dă-ţi libertatea de a trăi fericit!

Karma sau frica îmi stau în cale?

Condamnat pentru felul cum îţi trăieşti viaţa eşti întotdeauna când trăieşti pentru tine. Dacă înainte întrebarea după care îţi ghidai existenţa era “ce vor crede ceilalţi despre asta” şi între timp s-a produs vreun de-click în existenţa ta, transformând-o în “cum îmi  reflectă personalitatea ceea ce fac? şi “simt cu adevărat să fac asta?”, atunci ai atins primul grad în iluminare.

Sună a curs de psihologie. La asta mă pricep eu cel mai bine. Dar nu mă ajută la absolut nimic! Pentru că vreau sa stau de vorba cu karma. Şi psihologia mea nu poate să îmi facă conexiunea… 😦 Vreau să o întreb dacă e ea de vină că nu sunt încă liberă sau e doar teama cea care îmi taie aripile. Sunt lucidă. Şi pot să îmi dau seama ce e bine pentru mine şi ce nu. Oare mă pedepseşte pentru că am început să vreau TOTUL de la suflet şi PREA PUŢIN de la viaţă?

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' lu' Florin

Tăieturi din ziar, editoriale, păreri

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Cuvintele din cărţi

blog de citate