Archive | April 2012

Schimbarea…

Dacă e un lucru pe care îl ştiu foarte bine la mine, e acela că sunt mai schimbătoare decât vremea. Dar având în vedere faptul că de vreo 3 zile e soare numai bun de bronzat á la 1 mai şi nu au loc prea multe schimbări, aş considera asta o comparaţie destul de uşoară… Nici eu nu mă mai înţeleg. Dar, în fine, nu asta e ideea. Ideea e că în timp ce alţii se distrează pe la mare, la munte(sunt geloasă, geloasă,geloasă!), eu stau aici să explic de ce o să îmi schimb skin-ul. O fac nu numai pentru că m-am săturat de roz-ul asta bonbon, ci şi pentru că m-am hotărât să ascult sfatul unui prieten care mi-a spus că ar fi draguţ să mă maturizez şi eu. Nu numai în gândire cât şi în comportament. Cât de simplu poate suna asta?

Conflictul esență-aparență

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.”  – Oscar Wilde

PS : Ştiu că poza nu are absolut nici o legătură cu citatul, dar nu m-am putut abţine să nu o pun.

O să-mi pun cărţile în geantă şi o să mă resemnez!

 E ultima seară de vacanţă… Ar putea fi o excelentă oportunitate pentru mine de a mă destrăbăla distra, dar nu o fac. În schimb stau în camera mea, proaspăt aerisită [ 😀 ], făcând bilanţul unei vacanţe cu rutină decalată din cauza dormitului până la prânz şi leneveală, ascultând Demi Lovato (this song is so cute ^^)… Aparent ciudat, dar tipic mie. A fost o perioadă plăcută petrecută în familie..  doar vremea a reuşit să-mi strice planurile. Dar cine sunt eu să judec natura??? Singurul lucru de care îmi pare rău e că nu am citit mai mult, lucru pe care mi-l propusesem pentru vacanţa asta. Ideea e că am reuşit să ma relaxez, and nothing else matters.

PS : Demi Lovato , roz-ul şi un limbaj copilăresc nu sunt chiar semnele imaturităţii daca aşa pare. E un fel de filozofie… 🙂 

Acest post este pentru Răţuşca cea urâtă – O recenzie

În încercările mele de a o convinge pe o prietenă să urmărească filmul Killing Bono, capodopera care mi-a deschis mie pofta de rock clasic, m-am gândit să fac ceva special… KIND OF DEDICATION. Bineînţeles, capodoperă e mult spus, dar nu fac decât să fiu fidelă sentimentelor mele. Cu o iubire din copilarie (Ben Barnes) care joacă impecabil, din punctul meu de vedere, cu o nouă perspectivă (spun nouă pentru nu mi s-a mai oferit alta până acum) a relaţiei dintre fraţii McCormick şi membrii trupei U2 aflaţi la începuturi şi un amalgam de sentimente care mi-a smuls câteva lacrimi până la urmă, Killing Bono se dovedeşte a fi unul dintre filmele care m-au marcat până în prezent.

Nu vreau să dezvălui prea multe despre poveste, ar fi irelevant. Dar, în câteva cuvinte, este o lupta periculoasă dusă până la capăt pentru faima şi celebritate, nu cu happy ending, dar cu un sfârşit plin de încărcătură emoţională.

I hope you enjoy the ride, my darling.

Image

Primul post…

Okay, so there we go!

O să încep prin a explica de ce am ales acest nume pentru blogul meu. De obicei folosesc titluri ale pieselor pe care le îndrăgesc pentru a marca astfel de evenimente. Nu e o excepţie nici de data asta şi pentru că am văzut de curând filmul “Killing Bono”, m-am gândit că melodia ASTA ar fi sugestivă pentru debutul meu in lumea bloggerilor. În plus, o ador! 😀

Cât despre mine… nu sunt prea multe de spus, ce-i drept. Prefer să las mai multe  să se vadă de-a lungul timpului. Dar dacă ar fi să spun ceva totuşi e faptul că nu sunt o persoană modestă, dar mă străduiesc.

Cam atât cu limbajul formal, de aici începe totul!

Cristina Florea ♥

Eu când tac, scriu.

Blogu' lu' Florin

Tăieturi din ziar, editoriale, păreri

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Vreausapotsapotsavreau

Note, stari, zile