My Heart is Bro-o-o-o-oken!

Deci aşa te simţi când tot ce ai avut atârnă de un fir de aţă, gata să se prăbuşească în neştiinţă. Cuvinte nu mai sunt, nici speranţă, s-au dus toate. E complot, e capcană, e egoism, şi mai suntem noi, păpuşile unui Eliade care ne sugerează mântuirea, care ne aruncă din profan în sacru, aşa, ca şi cum ai trosni din degete. Dar tot noi avem ochii închişi. Şi cădem.  “am ajuns in sfarsit la final”